Pentru cine merge in India, o vizita la Banaras este un must. Este unul din cele mai sfinte locuri ale Indiei, poate cel mai sfant. Am incercat sa inghesuim cat mai multe obiective in cele 3 saptamani indiene dar am tinut mortis sa ajungem si aici.
Numele actual al acestui oras stravechi este Varanasi, primul nume fiind Kaashi. Asezat pe Ganga, are o particularitate aparte. Orasul se intinde doar pe malul vestic al fluviului. Gurile rele spun ca vantul ar duce fumul si mirosul crematiilor spre est si de aceea nu ar locui nimeni pe celalat mal. Ei nu e chiar asa, malul estic este foarte nisipos si probabil impropriu constructiilor.
Se mentioneaza in toate textele sacre hinduse (Upanishade, Vedas, Puranas, Ramayana) ca, moartea in Varanasi, urmata de crematia in Manikarnika Ghat inseamna Moksha, eliberarea din Samsara (ciclul nesfarsit de reincarnari).
A fost ultimul obiectiv al Indiei. Inafara de Mumbai si Ajanta-Elora unde am aranjat noi personal lucrurile, pentru Rajahstan si Varanasi am facut un "customized tour" cu o agentie locala. Ma rog, agentie e pretentios spus. Am contactat o asociatie de soferi cu masini proprii si am inchiriat practic o masina cu sofer cu care am bantuit prin Rajahstan si tot ei ne-au aranjat cazarile. Pentru Varanasi aveam o noapte de cazare + dus/adus la/de la aeroport, tur de oras cu masina si cateva obiective si 2 plimbari cu barca pe Ganga.
Avionul din Delhi e la 10:30. Raj, soferul nostru ne duce la aeroport si ne lasa la plecari interne. Ramane stabilit sa ne astepte a doua zi seara cand ajungem inapoi. Intram in terminal si ne uitam dupa tabele sa vedem unde se face check-in-ul. Se pare ca nicaieri. Intrebam in stanga si in dreapta apoi aflam ca avionul nostru pleaca de pe terminalul international. Raman siderat, nu aflasem ca Uttar Pradesh isi declarase independenta. Oare om putea lua viza pe aeroport?
"No sir, no independence, but your plane goes to Khatmandu with a stop in Varanasi" Aaaa inca o incalceala specifica pentru Nacil - Indian Airlines.
Problema spinoasa este aceea ca Raj se carase iar cele doua terminale sunt neconectate, distanta fiind de cativa kilometri. Aflam ca exista insa un fel de terminals shuttle care face conexiunea. Fugim intr-acolo si ne urcam intr-un autobuz tipic indian adica o caroserie de autobuz pusa pe un sasiu de camion. Macar are aer conditionat. Ajungem la celalat terminal si facem check-in. Suntem clar suspecti deoarece nu avem bagaje. In treacat fie spus, indienii calatoresc cu bagaje enorme probabil luand cu ei jumatate din continutul caselor. Noi avem doar doi rucsaci, unul cu camerele si celalalt cu borfeturi. Asta cu haine merge la cala celalalt ramane. Trecem prin foarte severul control de securitate apoi la imbarcare.
Ajungem la Varanasi unde trebuia sa ne astepte un sofer cu o masina. Iesim afara si incepem sa ne uitam. Nimeni cu placuta. Treptat treptat pleaca toti, ramanem, noi si un sofer. Ne abordeaza dar nu gasim nici un punct comun deci nu e soferul nostru. Cum Babatpur (aeroportul) e la 45 minute cu masina, trebuie gasita o solutie. Il sun pe Khem Singh, "starostele" soferilor, cel cu care aranjasem si-l iau tare ca ne-a lasat cu curu'n balta. Primesc asigurari ca se va rezolva. Dupa 5 minute soferul ramas singur se apropie hotarat de noi si ne spune o poveste cu niste hoteluri care s-au schimbat si ca el este cel care ne ia. Se pronunta numele lui Khem si asta ne hotaraste. Urmeaza o ora jumate de mers in care soferica a clacsonat ca dementu'. Ne cazam aproape de Assi Ghat si de la receptie ni se spune ca la 17 vine cineva sa ne ia pentru mers cu barca.
Stradutele din Varanasi
Lasam bagajele si plecam spre fluviu. Suntem abordati de tot felul de vanzatori, dresori de cobre, suntem imbiati cu tuk-tuk rides, cele doua cersetoare postate strategic langa hotel se tin dupa noi vreo 100 de metri. Finally, Assi Ghat si Gangele. Am un sentiment tulburator, este fluviul despre care am citit atatea, am invatat in scoala si acum il vad. Reveria e rapid spulberata de un pusti care vine lansat catre mine purtand in mana un cos cu ofrande. Acestea sunt jumatati de nuca de cocos cu o lumanare si cateva flori. Se aprinde lumanarea si "barcuta"se lanseaza pe Gange. Urmeaza un dialog:
- iu came form Australia?
- No, we comes from the Moon
- No no man that's not possible
- Yes, we are coming from the Moon
Pustiul pleaca dar dupa nici 3 minute se intoarce
- sar, what do you iting on da Moon??
- I ate a lot of kids like you, mmmmmm, you look tasty.
Ramane siderat apoi incearca sa ne vanda ofrande. In lipsa de alti clienti le da ieftin, 5 rupii bucata.
Ne mai invartim, vedem un grup de turisti vadit mai avuti care se urca intr-o barca mare, au si un sitarist. "Tourist drama" vorba lui Raj.
Nivelul apei este foarte jos, treptele de la Assi Ghat se termina si mai sunt metri buni pana la luciul apei. Caprele zburda in cautare de ofrande comestibile sunt si vaci, tacam complet. Incerc sa localizez ghaturile de crematie dar sunt prea departe. Gata, ne vom intoarce la hotel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu